Pe luna
Mi-e frica. Frica ca te voi intalni din nou, dar aici nu e nimeni. Sunt singur, nici urma de civilizatie. Ma plimb. Sa simt nu pot, totul e inghetat. Scena e dominata de ceva maret si plin de tine. Dar aici e bine. Pe luna nu e dor si nici confuzie
Frica. Frica ca te voi intalni din nou, dar aici nu e nimeni! Nu exista timp si nici trecut. Nici urma de regret ce umple golul viitorului si nici urma de tramvaie, tramvaiul care ma ducea mereu aproape de o alee cu pietre de pe langa un lac. Ma plimb. Sunt liber sa astept. O statie parasita ma duce cu gandul la verdele betoanelor si la greutatea atmosferei. Pe luna zbor. As striga dar nu pot. Sa simt nici atat, totul e inghetat. Ma uit in jur. Praf si cratere. Scena e dominata de ceva maret si plin de tine. Dar nu mai sunt acolo. Sunt singur, nici urma de civilizatie, eroul propriei mele povesti. Nu am nevoie de salvare! Pe luna nu e dor si nici confuzie !
o parere la “Pe luna”
Lasa un comentariu
ioana necula - Sunday pe 31 January Jan 2010 la 07:36 PM
S a dat naibii toata luna=)) Acum cata e pe soare…vezi sa nu te arzi:P